Astazi, 30 martie, este sarbatorit Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Este considerat un părinte al rugăciunii isihaste şi un exemplu de trăire duhovnicească. In timpul vietii a fost un desăvârşit învăţat, dascăl al ştiinţelor cereşti, motiv pentru care era cunoscut ca Ioan Scolasticul. De la el avem una dintre perlele literaturii duhovnicești răsăritene, “Scara catre rai” – o minunata carte a suişurilor si coborasurilor duhovniceşti ce a inspirat iconografia ortodoxa si care infatiseaza scara ca drum duhovnicesc.
Viata
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul s-a născut în Palestina şi a trăit între anii 578 şi 649. Iscusit la minte şi aplecat spre învăţătură, fericitul Ioan s-a îndeletnicit cu cartea, încă din copilărie, înainte de a intra în monahism. La vârsta de 16 ani a plecat în muntele Sinai pentru a-I sluji Domnului Hristos, iar la vârsta de 20 de ani a fost tuns în călugărie, încredinţat fiind cuviosului Martirie. Sfântul Cuvios Ioan s-a nevoit doua zeci de ani sub povăţuirea acestui avvă în obştea mănăstirii, apoi a luat calea isihiei şi s-a aşezat la o depărtare de cinci mile de Biserica Mare a muntelui Sinai, într-un loc numit Tolas. Aici a petrecut alti douazeci de ani într-o înflăcărată dragoste de Dumnezeu, pururea fiind aprins de focul dragostei dumnezeieşti. Dupa acesti 40 de ani în focul dragostei dumnezeieşti, fericitul Ioan s-a făcut un desăvârşit învăţat, în toată înţelepciunea, şi dascăl al ştiinţelor cereşti, încât i s-a dat şi numele de Scolasticul, adică Învăţatul.
Auzind el că este învinuit de unii oameni că-şi pierde vremea în cuvântări deşarte în duminici şi sărbători, şi că este preocupat mai mult de slava şi de lauda lumii decât de viaţa curată şi smerită, Sfântul Ioan n-a mai vorbit nici un cuvânt timp de un an. Trecând anul, încredinţaţi de smerenia sfântului, învinuitorii şi fraţii l-au rugat cu lacrimi să le ierte nedreapta învinuire şi să le predice din nou cuvintele vieţii veşnice. Ajungând el în vârful faptelor bune şi toţi fraţii fiind uimiţi de iscusinţa lui în toate împrejurările, l-au ridicat la dregătoria de egumen al călugărilor din Sinai. De la el avem minunata şi plina de înţelepciune carte nemuritoare a dumnezeieştilor suişuri duhovniceşti ce se cheamă “Scara”. Datorită acestei scrieri minunate, sfântul a primit supranumele de Scărarul.
Scara
„Scara spre Rai” a Sfântului Ioan Scararul este unul dintre tratatele ascetice răsăritene cele mai prețuite. Rezumă experiența Părinților pustiului egiptean și spiritualitatea monahismului palestinian. Scrierea este împărțită în 30 de secțiuni ce vorbesc despre virtutiile necesare, reprezentând treptele unei scări către rai, o scară a dumnezeiescului urcuș pe care urcă, înfruntând pericole la tot pasul, cei care vor să-și închine viața întru totul lui Dumnezeu. Prima treapta este lepadarea de lume, iar ultima este Dumnezeul iubirii (agape). Adresat în principal monahilor, dar și tuturor creștinilor, „Scara” ne reamintește că omul este o făptură teocentrică și că sfințenia este adevărata „împlinire a umanului”, „Scara” fiindu-ne un neprețuit îndrumar în acest efort de a ne împlini vocația. Acest tratat ascetic a marcat întreaga tradiție monahală răsăriteană și, în mod deosebit, monahismul athonit.
Traducerea
Traducerea “Scarii” a fost facuta in timpul perioadei mai putin faste a guvernarii comuniste. Fostul Mitropolit Tit Simedrea incheia la 5 februarie 1962, într-una din chiliile Mănăstirii Cernica unde avea domiciliul fortat, traducerea izvodului grecesc al „Scării” Sfântului Ioan Scărarul.
Articol din seria Scoala Tabere cu Suflet / Lectia de Religie
Sursa: Ziarul Lumina
Tabere cu Suflet 2022 